Cristiano Ronaldo este fanul său, coechipierul lui, Thierry Henry spune despre el că e un geniu, era normal ca tipul care este favoritul atâtor monștri sacri a fotbalului, dar și al publicului spectator din lumea întreaga, să se dezvăluie pe sine, o secundă mai devreme.
Și, evident, cel mai nimerit loc să facă acest lucru este Mundo Deportivo, publicația catalană de limbă castiliană și care apare chiar în orasul lui Gaudi. Evident, cotidianul respectiv nu face niciun secret din faptul că redacția și orientarea ziarului este, în mod clar, pro Barca. Pentru stilul original al acestui interviu, fără fasoane și fără respectarea regulilor stricte ale jurnalismului, am ales soluția preluării și adaptării întregului material. Messi merită acest lucru.
M.D. Salut! Ești în regulă? L.M. Da, de ce? Mă simt nemaipomenit!
M.D. Mă refeream la ochiul acela… cam vânat, nu? L.M. Haide, nu exagera. Un cot, amintire de la Toulalan. Dar, lucrurile astea se întâmplă în fotbal, doar n-o să-i port pica pentru atâta lucru.
M.D. Leo, trei partide fără victorie: egal cu Betis, înfrângere în fața lui Espanyol și o noua remiză cu Lyon. L.M. Știm foarte bine că odată ce am ales să îmbrăcăm acest tricou ni se cere mereu să câștigăm. Eu, însă, sunt liniștit. Avem șapte puncte avantaj față de Real, iar egalul de la Lyon chiar a fost un rezultat bun. Important este, însă, să simțim din nou gustul victoriei și, din acest punct de vedere, meciul cu Atletico Madrid este ocazia cea mai nimerită.
M.D. Ai ceva să le transmiți fanilor? L.M. E de înteles că fanii sunt atât de preocupați, deoarece în ultimii doi ani am fost în aceeași situatie, am condus lejer în clasament, după care ne-am dat cu stângul în dreptul și am pierdut două campionate. Acum, însă, s-au schimbat multe, atât în ceea ce privește mentalitatea echipei, cât și la nivelul jocului. Nu se va mai repeta ceea ce s-a întâmplat în ultimele sezoanele anterioare.
M.D. Guardiola, din câte îl știm noi este genul gânditor și analist. Ce concluzii ați tras împreună după ce ați disecat ultimele partide? L.M. Nimic senzațional. Se întâmplă adesea în fotbal să joci bine și să nu obții rezultatele dorite. Ideea este că trebuie să ne ridicăm și să mergem mai departe.
M.D. Au rămas doar șapte puncte diferență și băieții din Madrid au început deja să facă niște calcule. Ai un mesaj și pentru ei? L.M. Nu. Noi știm foarte bine că vestiarul este locul unde se câștigă războiul psihologic este vestiarul și în acel loc noi de detașăm de răutățile care circulă deja prin anumite cercuri. Nimănui nu îi face plăcere să piarda, vă asigur de acest lucru, așa că această duminica este o zi ideală pentru a învinge.
M.D. Picioarele tale sunt pline de vânătăi și de cicatrici… L.M. Da, asta cam așa e.
M.D. Există vreuna care îți amintește ceva în mod special? L.M. Uite cum stau lucrurile. După meci, te dor toate, te simți ca un câine bătut, dar în timpul partidei nu resimți nimic în mod special. Ca să-și răspund la întrebare, ei bine, o să te dezamăgesc, dar nu-mi aduc aminte de vreo urmă de lovitură care să aibă amprenta cuiva anume sau să fi fost ca urmare a nu știu cărui mare meci.
M.D. După înfrângerea suferită în fața lui Espanyol ai fost auzit, pentru prima oară, criticând arbitrajul. Crezi că este necesar ca noi, ziariștii, să cerem ca jucători supervaloroși, cum este cazul tău, să fie mai protejați de arbitri? L.M. OK, am vorbit despre arbitraj, de acord, dar nu le-am aruncat în spinare înfrângerea noastră. În ceea ce mă privește pe mine nu le-aș cere niciodată vreun fel de protecție specială. Eu cred că niciun jucător nu urmărește scopuri criminale. Noi, fotbaliștii, ne respectăm între noi, chiar dacă din tribună lucrurile se văd altfel.
M.D. Ți s-a întâmplat vreodată ca după o partidă oarecare să vină la tine adversarul direct și să-ți spună în față că-și cere scuze pentru jocul dur, dar motivat de felul că pur și simplu nu te putea opri altfel? L.M. Nu, crede-mă că nu. Mă salut cu toată lumea la sfârșitul meciului, dar lucrurile se opresc aici. De ce să-mi ceară scuze? Eu sunt plătit să creez, el să distrugă. În ambele cazuri mi se pare cel puțin la fel de onest. Dacă nu ar fi cei care distrug, noi, care suntem mai dotați tehnic, cum ne-am face remarcați? Driblându-ne propriii coechipieri?
M.D. Patru partide fără gol pentru tine. Ai vreo problemă cu chestia asta? Mai pe șleau, te frământă? L.M. Absolut deloc. Dar stai liniștit, dacă mă gândesc puțin, au fost perioade de secetă chiar și mai lungi pentru mine din acest punct de vedere. Nu am făcut niciodată vreo obsesie specială pentru gol. Bine, dacă eram atacant de gura porții, de genul Inzaghi, lucrurile s-ar mai fi nuanțat, dar eu joc mai retras.
M.D. Nu ai înscris de 360 de minute, dar sezonul acesta ți-a mers din plin. Ai ajuns la 25 de goluri… există și o limită superioară? L.M. Habar n-am. Dar, golul este un produs colectiv, toți pun umărul pentru a perfora poarta adversarilor. Și, oricum, la noi toți marchează, și Samu Eto’o, și Titi Henry, și Bojan. M.D. Nu vreau să fiu partizan, dar ce se poate face pentru ca arbitrii să protejeze pe fotbaliștii tehnici, cum este cazul tău? La urma urmei, voi umpleți stadioanele! L.M. Nu știu, dar răspunsul comportă mai multe aspecte, și unul dintre acestea este faptul că fotbalul de azi a devenit foarte tacticizat. E o luptă oarbă, pe de altă parte, dar trebuie să te adaptezi la el, nu cred că se pune problema ca acest sport să se adapteze după tiparul tău. Oricum, noi, cei de la Barcelona, jucăm altceva, practicăm un fotbal frumos, de aceea se umple stadionul. Oamenii vin pentru Barca, nu pentru Leo Messi.
M.D. Revenind la ideea de vrăjitor, te-ai obișnuit să joci fără Ronaldinho? L.M. Aveam altă opțiune? Ne-am obișnuit cu toții fără el pe teren, dar ne lipsesc zâmbetul lui de copil și giumbușlucurile care ne făceau să ne prăpădim de râs. Și Ronnie, dar și Deco sau Motta sunt superfotbaliști pe care e bine să-i ai lângă tine.
M.D. De fapt, eu nu am vrut să ating relația ta personală cu el, ci faptul că vă simțeați cu ochii închiși pe teren. Se întâmplă la fel cu Eto’o sau cu Henry? L.M. Mă „simt” și cu ei la fel de bine.
M.D. Te vei reîntâlni cu „fratele” Aguero. Ați vorbit la telefon? L.M. Nu. Ultima oară a fost atunci când a devenit tată. L-am sunat ca să-l felicit, dar în ultima săptămână nu ne-am mai auzit.
M.D. Ești adeptul principiului rotației jucătorilor? L.M. Nu prea. Eu mi-aș dori să joc în toate meciurile, dar sunt conștient de faptul că mi-ar fi imposibil din punct de vedere fizic.
M.D. Ai un trofeu pe care ți-l dorești în mod special? L.M. Eu vreau să câștig tot ceea ce se poate câștiga, tot ceea ce este pus în joc. Ne vom bate pe toate fronturile și sperăm să câștigăm cât mai multe titluri și cupe, dar știu foarte bine că nu vom putea să le luăm noi pe toate. Este imposibil sau, mai bine zis, aproape imposibil.
M.D. Și ultima întrebare… Victor Valdes a cam fost ținta atacurilor zilele acestea după erorile comise în partidele contra lui Espanyol și împotriva lui Lyon. Tu ce părere ai? L.M. Dacă e s-o iei așa, atunci e clar că la portari se văd erorile cel mai ușor. Dar, hai să admitem că dacă judecăm per ansamblu, Victor a ajutat extraordinar de mult pe Barcelona. Și sincer, și eu fac greșeli în timpul jocului. Pe mine de ce nu mă critică nimeni?
Â
traducere și adaptare de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER